Vine un moment in viata unei fete cand are nevoie de prietenii ei mai mult decat oricand.
In fine, nu acesta este momentul...
Leapsa aia mica si dulce m-a facut sa ma gandesc cum ar fii sa dezvaui niste chestii mai mult sau mai putin... sa zicem personale despre mine.
Diva se destainuie:
Da. Dorm cu o vacuta si un ursulet de plus. Bine, bine... Ii cheama Mia* si BuBu :)) Eram foarte neinspirata cand eram mica. "Ma culc cu ei" de aproximativ... 4 ani?:D
Want more? Vacuta are multe "petice" in diverse culori, iar ursuletul are o batistuta ^_^. Si da, ok, ii iau dupa mine oriunde merg... Excursii, tabere, calatorii bla bla. Si uite-asa se face ca Mia si BuBu au vazut un numar destul de mare de tari straine :)
Da, am o mare colectie de ursuleti de plus. Mai mult decat atat, am Mania Ursuletilor De Plus, nu e loc din care sa vin fara unul. Unul doarme langa mine, altul sta agatat de ghiozdan, altul pe birou iar ceilalti se odihnesc in biblioteca. Sunt fuckin' multi!
Sunt paranoica... Foarte paranoica... Extrem de paranoica. Ma ingrijorez din orice prostie. Paradoxal, in ciuda tuturor replicilor de genul "Haide frate ce dracu' iti faci atatea griji...?", de multe ori am dreptate :)
Nu suport singuratatea... Cand merg singura pe strada, ma trezesc intreband lumea cat e ceasul sau alte chestii de genul asta numai ca sa fac putina conversatie...
Sunt superstitioasa, desi nu-mi place sa recunosc asta...
Sunt dependenta de muzica. O piesa buna e medicamentul perfect pentru orice stare proasta. O piesa ma face sa plang, o alta ma face sa rad, tot o piesa imi poate deschide ochii in legatura cu o problema. Am multe amintiri legate de diverse persoane, care inca traiesc in melodii. Nu e ciudat cum o anumita piesa imi induce exact aceeasi stare pe care o aveam la Craciun?
Sunt complexata... din diverse motive; in general din cauza ochelarilor. Chiar daca multi imi spun ca-mi sta bine, poate mai bine decat fara, tot traiesc cu o impresie a'la Arina ca o fac din pura... complezenta. Si mai sunt complexata si de par. It never stays in place, WTF?!
Nu am o idee bine pusa la punct in ceea ce priveste un potential EL. Sunt de parere ca totu vine de la sine si chiar daca fostul e brunet cu ochii negri, urmatorul poate fii blond cu ochii albastri.
I still watch Cartoons... Imi place Tom & Jerry, Two Stupid Dogs, Cow & Chicken, Looney Tunes, Road Runner, Cramp Twins, Ed, Edd & Eddy si tot arsenalu' de desene misto de pe Cartoon Network. Nu se pune ca ma mai trezesc cateodata dimineata si ma uit la "Spiuancele" nu-i asa?
In fact, se intampla foarte rar :) Cam in fiecare dimineata in timp ce-mi pap cerealele [Cini Minis combinate cu Nesqiuck ^_^]
Nu suport trezitul devreme... Nu pot sa-mi fac somnul de frumusete :)) Defapt nu e asta... Da' chiar ma ingrozeste moaca mea de dimineata.
Desi paranoica, sunt foarte optimista in ceea ce priveste problemele celorlalti... Vrei sa iti plangi de mila? Cauta-ti alt umar de sprijin. Eu nu-ti voi permite sa plangi.
Sunt extrem de curioasa... Te trag de limba pana imi spui acel-ceva-pe-care-eu-nu-il-stiu... Faza e ca urasc replica "Bine dar nu mai spui la nimeni, OK?" sau "Nu-i spune lui X". Bineinteles, curiozitatea mea va spune un DA hotarat, insa imediat dupa asta imi voi face probleme. Imi dau seama ca poate nu ar fii cel mai bine sa stiu eu totul. Si totusi imi spui. Atunci incep sa ma framant. Nu, nu-i voi spune lui X nimic, stiu sa tin secretul departe de el. Si am avut in mana secrete... existentiale. In schimb le voi povesti altor persoane, bineinteles fara sa dau numele tau sau al persoanei in cauza. Si vor fi persoane fara nicio legatura cu voi doi... Dar nu pot sa tac, pur si simplu. Intotdeauna trebuie sa existe cel putin o persoana care sa ma asculte si careia sa ma destainui.
Stii... Cred ca asta am facut si acum. Mi-am promis mie ca voi pazi bine aceste mici secrete. Si uite cat mi-a fost de usor sa ti le impartastesc. Dar am incredere in tine, nu vei spune nimanui nimic, OK?
*Numele vacutei mele prea-iubite nu are ABSOLUT nicio legatura cu personajul din RBD.
postat de copilmic in 2007-10-16 23:09 | General | 11 comentarii
Am primit doua noi lepse, dintre care una a venit de la doua fetite cu fundite: NonSense si respectiv Balonasa De Sapun ^_^. Draga Diana, aia cu administratia publica nu stiu sigur daca o fac sau nu... Ma mai gandesc pana termin postul.
First... numele meu genial de amerindian.
Copilul-mic-si prost-sau-diva-dulce-cu-buline.
Credeti ca ma crede vreun amerindian daca ma intitulez asa?
Ok... Si m-am decis sa o fac si pe a doua, cea cu administratia publica, mai mult ca s-o determin pe mormoloaca sa se apuce de rezolvat lepse.
Solutii pentru imbunatatirea administratiei publice...
Pai eu am o mare problem cu termenul de "administratie publica", il inteleg doar pe jumatate, si aia vag ^_^ Ce sa-i faci, asa e pana cresc si eu si invat sa citesc dexul...
Pai pentru binele meu si al intregii Romanii [cica] vreau ca preaiubitul nostru primar al carui nume imi scapa momentan sa repare dracu' odata Bd-ul Brancoveanu si partea aia din Oltenitei de la City Mall spre BIG...
Defapt nu sa le repare, ca ele e gata de mult... Sa dea drumu' la autobuze.
Deci, stimabile domnule primar-al-Capitalei-al-carui-nume-momentan-imi-scapa, faceti ceva ca sa pot si eu sa am un drum mai rapid pana acasa... cu toate ca muschii mei fesieri va vor multmi intr-o zi.
In al doilea rand, vreau sa scap de cele doua tipuri insuportaile de vanzatoare, tipice si intalnite peste tot unde te duci:
- Tipa sictirita, care mesteca guma si care se uita la tine de sus, cocotata in papucii ei de pe vremea lu' Pazvante... Cand ii ceri sa-ti prezinte produsele se enerveaza ca deh, ii suprasoliciti piciorusele de elefantel gratios. Cea de la care cumperi mai mult pentru a evita un conflict urat.
- Tipa mult prea serviabila, cateodata gretoasa, mereu zambitoare, care iti baga pe gat toate produsele pe care le are si pe care le cumperi vrei-nu-vrei, din bun simt... Se recunoaste dupa replica "Vreti asta? A... Dar mai avem si asta si asta si asta."
Dupa ce am scapat de vanzatoare, ma mai enerveaza femeile de serviciu din magazinele mari, mult prea bine paltite si mult prea sictirite ca sa mai vada unde au ajuns si de la ce nivel ti se adreseaza.
Cam atat... A, da... Si vreau sa exterminati toti manelarii. E un oridn! Pentru ca imi permit!
Asa... acestea fiind spuse, Cos, you've been tagged ;)
postat de copilmic in 2007-10-15 21:42 | Tags | 1 comentarii
Pe strada mea poti sa vii si sa pleci cat e ziua de lunga; poti sa fugi daca iti este teama, poti sa tipi daca te simti singur, poti sa te ascunzi daca te simti urmarit.
Pe strada mea poti sa iubesti, pentru ca pe strada mea soarele nu se stinge niciodata. Pe strada mea poti sa zambesti pentru ca pe strada mea tu esti soarele.
Te invit pe straduta mea, sa stam la colt la o cafea decofeinizata si sa-mi povestesti cum e pe bulevardele mult prea impunatoare. Sa-mi spui cum te-ai plimbat printre felinare la brat cu luna... Chiar asa, cum arata luna?
Imi vei povesti despre masini, despre trotuare, despre felinare si atenee, despre doamne in pardesie rosii si pantofi de lac.
Ma voi trezi in final singura, pe o straduta nepavata si marginita de case minuscule. Si atunci ea se va trezi tresarind din somnul ei plapand.
Ea, straduta mea, cea plina de sperante, vise, aberatii...
postat de copilmic in 2007-10-13 23:34 | Idei si Teorii | 2 comentarii
...de la nonsense care ma roaga sa scriu 4 afirmatii, dintre care 3 corecte si, implicit, una falsa. First of all, trebuie sa ghicesc care a fost minciunica NonSensei. Pai la prima nu ma bag, pentru ca nu i-am retinut numele adevarat, dar sper pentru binele Romaniei ca cea de-a doua declaratie sa fie falsa!
Fara sa ne mai lungim, copchilul declara urmatoarele *caught*:
1. Dorm cu o vacuta si un ursulet de plus.
2. Ador ciocolata aerata.
3. RBD sunt pasiunea mea secreta.
4. Am o colectie mare-mare de ursuleti de plus.
La randul lor, Johnny, mormoloaca, Lame, Vlad si Siim vor face alti curiosi pentru ca asa vreau eu. PENTRU CA IMI PERMIT!
Later Edit: Hai ca merita si Prajitura Cu Patrunjel onoarea asta :))
postat de copilmic in 2007-10-12 23:21 | Tags | 19 comentarii
Am descoperit un site foarte dragut, cu un aer foarte retro. Ideea e cea a unui album cu fotografii foarte vechi, uitate de posesori si postate pe acest site. Daca vreti sa vedeti doamne in rochii albe si cu umbrelute, copilasi in sosetele si respectabili domni cu baston in mana, dati un click aici.
postat de copilmic in 2007-10-06 12:07 | General | 2 comentarii
Heroine
A NU se asculta melodia asta. Provoaca dependenta, stare de copil drogat nevoie de pisat ochii.
postat de copilmic in 2007-10-03 20:32 | General | 1 comentarii
Da, postu' asta e pentru dirigu' meu, a carui zi de nastere e maine... Implineste glorioasa varsta de... [Cat faceti dom' diriginte?].
Anyway ideea e ca am cel mai cret, dulce, de gasca dirig din lume, cu cea mai smechera [a se citi trendy] freza si cu un simt al umorului cum rar intalnesti; plus ca stie materie :). Si ne intelege perfect si e de partea noastra, chiar daca incearca sa faca pe dascalul exigent si neintelegator. Chiar daca la muzica ma pune sa fac eu duet cu Roxana ca i se pare lui ca nu cant :-L. Dar in rest ii mutumim pt tot. In orice caz si sarind peste chestiile astea, noi va iubim mult dom' dirigine, tot colectivu' 7 Beeehehe, si sa cresteti mare mare ^_^.
Avem toate motivele sa-l iubim pe this guy [a se citi respectabilul domn diriginte], in primul rand pentru ca ne-a adoptat cand fosta noastra diriginta ne-a renegat ca si clasa.
Dom' diriginte, sa ne traiti, sa cresteti mare mare si sa nu va schimbati pentru ca sunteti OK asa cum sunteti acum :)
postat de copilmic in 2007-10-02 22:41 | General | 1 comentarii
Mi-am propus sa descriu cea mai importanta persoana din viata mea, al carui nume il voi dezvalui abia la sfarsit.
Vreau sa descriu acea persoana care nu ezita sa ma ajute niciodata, la orice ora din zi si din noapte. Acea persoana care, chiar daca nu imi da sfaturi, imi permite sa ma descarc si ma face sa rad. Acea perosna sincera si realista, care ma face sa visez si care imi deschide larg ochii. Cea care nu ma face sa sufar, care imi da mai mult decat ii cer, mai mult decat ii dau...
Acea persoana speciala... Copilul matur... Zana dizgratioasa... Harap-Alb-ul insensibil... Scorpia de treaba...
Acel personaj care ma face sa plang numai pentru ca a doua zi sa imi fie buna. Acel personaj care imi face rau pentru a-mi fii bine. Acel personaj care se ascunde pentru ca eu sa-l gasesc.
Acea persoana care nu mi-a inchis niciodata usa in fata, acea persoana care si-a tradat amicii pentru a-mi fii mie bine, acea persoana care m-a enervat ca sa rada de mine, care m-a chemat la ea doar ca sa stam la un pahar de vorba... Acea persoana cu care nu-mi va fii niciodata jena sa-mi impartasesc micile secrete, acea persoana care stie mereu ce gandesc, unde sunt si ce fac. Acea persoana cu care incep subit sa fredonez aceeasi melodie, acea persoana cu care sa rad dubios in acelasi timp fara vreun motiv anume, acea persoana care e mereu de partea mea, chiar si doar superficial.
Acea persoana careia ii doresc tot binele din lume, careia nu-mi voi permite niciodata sa ii cauzez vreo lacrima, careia nu-i voi putea spune niciodata cat de mult o pretuiesc.
Si, daca ma cunosti, sigur te-ai intrebat "Oare eu sunt ala?". Da... TU. Defapt, acea persoana este o persoana cu mai multe fete, mai multe persoanlitati si mai multe trairi. Acea persoana este... tot grupul de prieteni, amici, cunoscuti, oameni la care tin enorm si care cu siguranta s-au regasit fiecare cate putin in diferitele paragrafe. Acea persoana careia nu-i pot spune cat de mult o iubesc...
postat de copilmic in 2007-10-01 22:48 | Idei si Teorii | 2 comentarii
Punct
Umbrele inserarii imi atinsera usor trupul, facand ca sutienul alb sa para o prezenta fantomatica. Fumul de tigara se onduia gratios prin intunericul obscur al incaperii, pierzandu-se printre tabliile patului negru. Fixam cu o privire drogata poza cu rama ciocolatie, in care se odihneau radiante portretele noastre. De ce zambeam? Ce motiv aveam, oare, sa zambesc? Am ranjit, eliberand substanta toxica printre buzele uscate. Langa noptiera zaceau fara vlaga mai multe chistoace de tigara, unele inca aprinse, neterminate.
Am fost trezita din visare de un sunet familiar, asurzitor, tipic. Am ridicat nesigur receptorul, intr-o miscare ondulata, gratioasa, puerila, in timp ce cu cealalta mana imi stergeam grotesc si ultima lacrima de pe chipul albicios.
"Dea..."
O voce atat de cunoscuta mie imi inunda urechile.
"A, salut! Nu credeam ca o sa raspunzi. Voiam sa vad... cum te mai simtil..."
Pe expresia chipului meu se creionara rapid niste onduleuri sadice. Zambetul mort mi se sterse rapid de pe buze, in timp ce o prima picatura cristalina se unduia din coltul ochilui pana aproape de gat. Isteria, gelozia, ura, invidia, supararea... ma coplesisera definitiv. Receptorul se izbi diabolic de perete; am auzit doar un ton funebru. Mi-am pierdut apoi fata in palme.
"La dracu' si cu tine... "
Voiam sa ma calmez. Chiar voiam. Dar gandurile imi invadau mintea; apoi s-au materializat in cuvinte, vorbe, tipete, ura, dispret, disperare.
"De ce nu ma lasi in pace?! Stiu ca plang pentru tine, stiu! De ce tii sa-mi amintesti mereu si mereu si... Ajunge!... La dracu' si cu tine!"
Stiu ca ma vei trezi din nou din meditatia disperata, cu acelasi strigat dulce si perfect, de care m-am indragostit. Imi vei sopti ca iti pare rau, ma vei saruta si mici picaturi argintii imi vor atinge buzele. Stiam...?
Ce imi doresc? De ce sper? In cine? Cum iti permiti sa ma ranesti, apoi sa te intorci cu nonsalanta, ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat? Cum imi permit sa te primesc inapoi? Ce rost are?
Stii ceva? La dracu' si cu tine! Nu esti decat parte din turma. Nimic deosebit; chiar si ochii aceia negrii ce odata m-au fermecat, acum par banali si lipsiti de stralucire. Credeam ca esti deosebit, credeam ca iti pasa, speram sa iti pese; credeam in tine, credeam in vaga notiune de "noi", credeam in serile de vara, credeam ca nu ma vei minti... credeam ca pot.
Acum, nu mai iesi in evidenta prin nimic. Nici macar prin zambetul dulce pe care il folosesti adesea cand vrei sa seduci. Nu esti cu nimic mai special fata de toti ceilalti, ai acelasi caracter mizer, demn de dispret; faci aceleasi greseli pe care odata le criticai, le considerai penibile si te faceau sa urasti.
Doi ani... Doi ani si o poza uitata a unui tip brunet, cu ochii negrii, ce-mi zambeste suav de dupa un geam de sticla.
"La dracu' si cu tine!"
O ultima miscare, un ultim gand, o ultima reactie; rama argintie se izbi de podea, formand in juru-i o mare de bucatele cristaline; o rama sparta si aceeasi poza uitata a unui tip brunet...
Va urma; cred ca va urma; ar trebui sa urmeze. 'Cause the story never ends...
postat de copilmic in 2007-09-28 19:15 | Stupid Thoughts | 3 comentarii
Am primit o leapsa de la Lame: cica ma pune el pe mine sa-mi storc neuronul sa-mi amintesc ce jucam eu cand eram un copil si mai mic. Draga Lame, dat fiind faptul ca mintea mea feminina a fost programata sa retina doar detaliile aparent importante, am apelat la ajutorul parintilor mei si astfel am aflat urmatoarele:
Copilul mic si dulce de fata, odorul familiei Lazar, a avut un prieten imaginar pe care il numise ingenios Gabitza ^_^. Si Gabitza asta era el prietenul meu pana cand si-a gasit gagica si a plecat [presupun... altfel de ce ar lasa o asa dulceata de copchil?]
Apoi am mai crescut, dar nu mult. Intr-atat incat sa pricep ca papusile Barbie nu se mananca si am primit o casuta pentru papusi mare si roz cu farfuriute si mobila si de toate; pe care, se intelege, toate prietenele mele o adorau :). Tin minte ca ma enerva la culme cand intra mama la mine in camera si ii prindea pe Barbie si Ken in plin sarut sau la masa - totala lipsa de respect.
Apoi au inceput sa-mi placa Puzzle-urile - inca mai am colectia de jocuri cu King Lion si Barbie :) Si, preferatul meu, un puzzle de 100 de piese cu 2 ursuleti ^_^.
Apoi am inceput sa ies pe afara, imi placea sa sar coarda si sa ma catar pe orice se putea. Curand am devenit o mica gospodina; tin minte ca intr-o zi cu soare mi-a venit geniala idee ca eu si ex-vecina mea de vis-a-vis sa conservam niste alimente - aici intra rosii, mere, morcovi etc.- si sa le punem sub pat, intr-o galetusa de iaurt, pana la iarna :)) Mentionez ca in doua zile mama se intreba ce dracu' pute
Apoi am inceput sa invat ce-i ala computer, ca mai apoi sa descopar site-ul www.barbie.com. In scurt timp m-am plictisit de imbracat si dezbracat papusi si am descoperit Sfantul Messenger, care serveste si astazi ca ocupatie principala.
Am uitat sa mentionez cazematele dragute pe care le faceam, muscaturile de caine, capetele sparte si altele..
In mare, cam asta a fost copilaria mea, in fata blocului ce odata parea mare si impunator, atunci cand strigam dupa mama sa-mi arunce bani pentru tigari de guma.
Leapsa merge mai departe la Cos si la non-printesa, in speranta ca n-a primit-o inca :)
postat de copilmic in 2007-09-27 20:05 | Tags | 3507 comentarii
Newer stupid ideas Older stupid ideas
